Postări etichetate poesis

Cafea cu t?lpile goale

POEM

poezie de Nichita St?nescu

Spune-mi, dac? te-a? prinde-ntr-o zi

?i ?i-a? s?ruta talpa piciorului,

nu-i a?a c? ai ?chiop?ta pu?in, dup? aceea,

de team? s? nu-mi strive?ti s?rutul?

Aud

poezie de Ana Blandiana

Aud cum p??e?te cineva dup? mine n lun?

?i pune semin?e de flori n urmele t?lpilor mele,

Un pas n?elept – alb?strele,

Un pas gre?it – m?tr?gun?.

Aud cum p??e?te cineva dup? mine n soare

?i pune ou? de p?s?ri n urmele t?lpilor mele,

Un pas n?elept – turturele,

Un pas gre?it – cnt?toare.

Aud cum p??e?te cineva dup? mine-n vecie

?i pune cuvinte n urmele t?lpilor mele,

Un pas n?elept – ghilimele,

Un pas gre?it – poezie.

Etichete: , , ,

POEZII DE AUGUST

August
de Duiliu Zamfirescu
 
Pe luciul f?r? hotare
Al apelor ce-au adormit,
Din fund de haosuri r?sare
Melancolia zmbitoare
A stelelor ce-au r?s?rit.
 
ntrziat pe malul m?rii
Eu n adncuri r?t?cesc
?i prins de farmecul uit?rii
Las jos tot lutul p?mntesc
?i-n lumea naltului plutesc.
 
?i cnd m? uit n urma mea
La discul rotunjit din tin?,
l v?d schimbat deodat?-n stea,
C-o lic?rire de lumin?
ndep?rtat?, rece, lin?.
 
Iar pe luceferii de noapte
Parc? mai lesne-i v?d apoi
C? sunt p?mnturi vechi, r?scoapte,
C?-s plnsete acele ?oapte
Ce curg din spa?iuri spre noi.
 
O, lege! ct mi pari de mare!…
Ce farmec pui n toate cele!…
De te-ai numi, n timp, uitare,
Sau, n distan??, dep?rtare,
Tu schimbi p?mnturile-n stele.
 
Care-i privirea omeneasc?
P?trunz?toare de mister,
Ce-ar ndr?zni s? b?nuiasc?
C? lumea noastr? p?mnteasc?
Tr?ie?te ns??i ea n cer?
 
 
 
6 August
Ioan Alexandru (1941 2000)
 
Se schimb? frunzele-n p?duri
Cre?tetul verde-ncepe s? p?leasc?
Se-ntmpl?-n vie?uirea tuturor
Un fel de mp?care nelumeasc?
 
ncepe toamna ce?urile-n zori
ntrzie s? plece de pe ?ar?
?tergare uria?e atrn? de stejari
?i-i foarte frig pe lumea din afar?
 
Toate se-ntorc de-acum spre miezul lor
Columba strig? apele pe nume
Smburul lin de mil? legat interior
?i-arat? fa?a rece c?tre lume
 
 

 

 
Rondelul rozelor de august
de Alexandru Macedonski
 
Mai sunt nc? roze mai sunt,
?i tot parfumate ?i ele
A?a cum au fost ?i acele
Cnd ceru-l credeam pe p?mnt.
 
Pe-atunci eram falnic avnt…
Priveam, dintre oameni, spre stele; –
Mai sunt nc? roze mai sunt,
?i tot parfumate ?i ele.
 
Zadarnic al vie?ii cuvnt
A stins bucuriile mele,
Mereu cnd zmbesc uit, ?i cnt,
n ciuda cerc?rilor grele,
Mai sunt nc? roze, mai sunt.
 
 

Etichete: ,

… n a?tepterea lui…

AM NEVOIE DE TINE

Eu nu vreau luna de pe cer
Cu raza’i albă şi vicleană
Mai bine lasă-mă să-ţi cer eu fericirea pământeană
Că sunt frumoase, văd că sunt
Dar toate seamana-ntre ele
Tu de pe bolta le aduni
Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi
Ce-aş face eu cu atâtea stele

 

R: Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Pentru liniştea mea tu însemni
Mult mai mult decât o stea
R: Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Pentru liniştea mea tu însemni
Mult mai mult decât o stea

 

Nu mi-aş dori să am acum
Nemărginirile albastre
Sunt mai aproape de adevăr
Aceste clipe ale noastre

 

Că sunt frumoase, văd că sunt
Dar toate seamana-ntre ele
Tu de pe bolta le aduni
Şi mi le dai, dar nu te-ntrebi
Ce-aş face eu cu atâtea stele

 

R: Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Pentru liniştea mea
Tu însemni mult mai mult decât o stea
R: Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine

 

Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:
Te iubesc
Vreau să fii lângă mine
Am nevoie de dragostea ta
Am nevoie de tine
Foarte sincer îţi spun, serios îţi repet:
Te iubesc
Vreau să fii lângă mine.

versuri Roxana Ionescu

Etichete: , ,

Luceaf?rul



Luceaf?rul – Mihai Eminescu, recit? George Vraca
A fost odat? ca-n pove?ti,
A fost ca niciodat?,
Din rude mari mp?r?te?ti,
O prea frumoas? fat?.

?i era una la p?rin?i
?i mndr?-n toate cele,
Cum e Fecioara ntre sfin?i
?i luna ntre stele.

Din umbra falnicelor bol?i
Ea pasul ?i-l ndreapt?
Lng? fereastr?, unde-n col?
Luceaf?rul a?teapt?.

Privea n zare cum pe m?ri
R?sare ?i str?luce,
Pe mi?c?toarele c?r?ri
Cor?bii negre duce.

l vede azi, l vede mni,
Astfel dorin?a-i gata;
El iar, privind de s?pt?mni,
i cade drag? fata.

Cum ea pe coate-?i r?zima
Visnd ale ei tmple
De dorul lui ?i inima
?i sufletu-i se mple.

?i ct de viu s-aprinde el
n ori?icare sar?,
Spre umbra negrului castel
Cnd ea o s?-i apar?.

*

?i pas cu pas pe urma ei
Alunec?-n odaie,
?esnd cu recile-i scntei
O mreaj? de v?paie.

?i cnd n pat se-ntinde drept
Copila s? se culce,
I-atinge minile pe piept,
I-nchide geana dulce;

?i din oglind? lumini?
Pe trupu-i se revars?,
Pe ochii mari, b?tnd nchi?i
Pe fa?a ei ntoars?.

Ea l privea cu un surs,
El tremura-n oglind?,
C?ci o urma adnc n vis
De suflet s? se prind?.

Iar ea vorbind cu el n somn,
Oftnd din greu suspin?
- O, dulce-al nop?ii mele domn,
De ce nu vii tu? Vin?!

Cobori n jos, luceaf?r blnd,
Alunecnd pe-o raz?,
P?trunde-n cas? ?i n gnd
?i via?a-mi lumineaz?!

El asculta tremur?tor,
Se aprindea mai tare
?i s-arunca fulger?tor,
Se cufunda n mare;

?i apa unde-au fost c?zut
n cercuri se rote?te,
?i din adnc necunoscut
Un mndru tn?r cre?te.

U?or el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
?i ?ine-n mn? un toiag
ncununat cu trestii.

P?rea un tn?r voevod
Cu p?r de aur moale,
Un vn?t giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fe?ei str?vezii
E alb? ca de cear? -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scnteie-n afar?.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca s?-?i urmez chemarea,
Iar cerul este tat?l meu
?i mum?-mea e marea.

Ca n c?mara ta s? vin,
S? te privesc de-aproape,
Am cobort cu-al meu senin
?i m-am n?scut din ape.

O, vin’! odorul meu nespus,
?i lumea ta o las?;
Eu sunt luceaf?rul de sus,
Iar tu s?-mi fii mireas?.

Colo-n palate de m?rgean
Te-oi duce veacuri multe,
?i toat? lumea-n ocean
De tine o s-asculte.

- O, e?ti frumos, cum numa-n vis
Un nger se arat?,
Dar? pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat?;

Str?in la vorb? ?i la port,
Luce?ti f?r? de via??,
C?ci eu sunt vie, tu e?ti mort,
?i ochiul t?u m?-nghea??.

*

Trecu o zi, trecur? trei
?i iar??i, noaptea, vine
Luceaf?rul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el n somn
Aminte s?-?i aduc?
?i dor de-al valurilor domn
De inim-o apuc?

- Cobori n jos, luceaf?r blnd,
Alunecnd pe-o raz?,
P?trunde-n cas? ?i n gnd
?i via?a-mi lumineaz?!

Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
n locul unde piere;

n aer rumene v?p?i
Se-ntind pe lumea-ntreag?,
?i din a chaosului v?i
Un mndru chip se-ncheag?;

Pe negre vi?ele-i de p?r
Coroana-i arde pare,
Venea plutind n adev?r
Sc?ldat n foc de soare.

Din negru giulgi se desf??or
Marmoreele bra?e,
El vine trist ?i gnditor
?i palid e la fa??;

Dar ochii mari ?i minuna?i
Lucesc adnc himeric,
Ca dou? patimi f?r? sa?
?i pline de-ntuneric.

- Din sfera mea venii cu greu
Ca s? te-ascult ?-acuma,
?i soarele e tat?l meu,
Iar noaptea-mi este muma;

O, vin’, odorul meu nespus,
?i lumea ta o las?;
Eu sunt luceaf?rul de sus,
Iar tu s?-mi fii mireas?.

O, vin’, n p?rul t?u b?lai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri s? r?sai
Mai mndr? dect ele.

- O, e?ti frumos cum numa-n vis
Un demon se arat?,
Dar? pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat?!

M? dor de crudul t?u amor
A pieptului meu coarde,
?i ochii mari ?i grei m? dor,
Privirea ta m? arde.

- Dar cum ai vrea s? m? cobor?
Au nu-n?elegi tu oare,
Cum c? eu sunt nemuritor,
?i tu e?ti muritoare?

- Nu caut vorbe pe ales,
Nici ?tiu cum a? ncepe -
De?i vorbe?ti pe n?eles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dac? vrei cu crez?mnt
S? te-ndr?gesc pe tine,
Tu te coboar? pe p?mnt,
Fii muritor ca mine.

- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
n schimb pe-o s?rutare,
Dar voi s? ?tii asemenea
Ct te iubesc de tare;

Da, m? voi na?te din p?cat,
Primind o alt? lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi s? m? dezlege.

?i se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

*

n vremea asta C?t?lin,
Viclean copil de cas?,
Ce mple cupele cu vin
Mesenilor la mas?,

Un paj ce poart? pas cu pas
A-mp?r?tesii rochii,
B?iat din flori ?i de pripas,
Dar ndr?zne? cu ochii,

Cu obr?jei ca doi bujori
De rumeni, bat?-i vina,
Se furi?eaz? pnditor
Privind la C?t?lina.

Dar ce frumoas? se f?cu
?i mndr?, arz-o focul;
Ei C?t?lin, acu-i acu
Ca s?-?i ncerci norocul.

?i-n treac?t o cuprinse lin
ntr-un ungher degrab?.
- Da’ ce vrei, m?ri C?t?lin?
Ia du-t’ de-?i vezi de treab?.

- Ce voi? A? vrea s? nu mai stai
Pe gnduri totdeuna,
S? rzi mai bine ?i s?-mi dai
O gur?, numai una.

- Dar nici nu ?tiu m?car ce-mi ceri,
D?-mi pace, fugi departe -
O, de luceaf?rul din cer
M-a prins un dor de moarte.

- Dac? nu ?tii, ?i-a? ar?ta
Din bob n bob amorul,
Ci numai nu te mnia,
Ci stai cu bini?orul.

Cum vn?toru-ntinde-n crng
La p?s?rele la?ul,
Cnd ?i-oi ntinde bra?ul stng
S? m? cuprinzi cu bra?ul;

?i ochii t?i nemi?c?tori
Sub ochii mei r?mie…
De te nal? de sub?iori
Te-nal?? din c?lcie;

Cnd fa?a mea se pleac?-n jos,
n sus r?mi cu fa?a,
S? ne privim nes??ios
?i dulce toat? via?a;

?i ca s?-?i fie pe deplin
Iubirea cunoscut?,
Cnd s?rutndu-te m?-nclin,
Tu iar??i m? s?rut?.

Ea-l asculta pe copila?
Uimit? ?i distras?,
?i ru?inos ?i dr?g?la?,
Mai nu vrea, mai se las?.

?i-i zise-ncet: – nc? de mic
Te cuno?team pe tine,
?i guraliv ?i de nimic,
Te-ai potrivi cu mine…

Dar un luceaf?r, r?s?rit
Din lini?tea uit?rii,
D? orizon nem?rginit
Singur?t??ii m?rii;

?i tainic genele le plec,
C?ci mi le mple plnsul
Cnd ale apei valuri trec
C?l?torind spre dnsul;

Luce?te c-un amor nespus
Durerea s?-mi alunge,
Dar se nal?? tot mai sus,
Ca s? nu-l pot ajunge.

P?trunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte…
n veci l voi iubi ?i-n veci
Va r?mnea departe…

De-aceea zilele mi sunt
Pustii ca ni?te stepe,
Dar nop?ile-s de-un farmec sfnt
Ce-l nu mai pot pricepe.

- Tu e?ti copil?, asta e…
Hai ?-om fugi n lume,
Doar ni s-or pierde urmele
?i nu ne-or ?ti de nume,

C?ci amndoi vom fi cumin?i,
Vom fi voio?i ?i teferi,
Vei pierde dorul de p?rin?i
?i visul de luceferi.

*

Porni luceaf?rul. Cre?teau
n cer a lui aripe,
?i c?i de mii de ani treceau
n tot attea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
P?rea un fulger nentrerupt
R?t?citor prin ele.

?i din a chaosului v?i,
Jur mprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea de-nti,
Cum izvorau lumine;

Cum izvornd l nconjor
Ca ni?te m?ri, de-a-notul…
El zboar?, gnd purtat de dor,
Pn’ piere totul, totul;

C?ci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoa?te,
?i vremea-ncearc? n zadar
Din goluri a se na?te.

Nu e nimic ?i totu?i e
O sete care-l soarbe,
E un adnc asemene
Uit?rii celei oarbe.

- De greul negrei vecinicii,
P?rinte, m? dezleag?
?i l?udat pe veci s? fii
Pe-a lumii scar?-ntreag?;

O, cere-mi, Doamne, orice pre?,
Dar d?-mi o alt? soarte,
C?ci tu izvor e?ti de vie?i
?i d?t?tor de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb
?i focul din privire,
?i pentru toate d?-mi n schimb
O or? de iubire…

Din chaos, Doamne,-am ap?rut
?i m-a? ntoarce-n chaos…
?i din repaos m-am n?scut.
Mi-e sete de repaos.

- Hyperion, ce din genuni
R?sai c-o-ntreag? lume,
Nu cere semne ?i minuni
Care n-au chip ?i nume;

Tu vrei un om s? te soco?i,
Cu ei s? te asameni?
Dar piar? oamenii cu to?i,
S-ar na?te iar??i oameni.

Ei numai doar dureaz?-n vnt
De?erte idealuri -
Cnd valuri afl? un mormnt,
R?sar n urm? valuri;

Ei doar au stele cu noroc
?i prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
?i nu cunoa?tem moarte.

Din snul vecinicului ieri
Tr?ie?te azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iar??i soare;

P?rnd pe veci a r?s?ri,
Din urm? moartea-l pa?te,
C?ci to?i se nasc spre a muri
?i mor spre a se na?te.

Iar tu, Hyperion, r?mi
Oriunde ai apune…
Cere-mi cuvntul meu de-nti -
S?-?i dau n?elepciune?

Vrei s? dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cntare
S? se ia mun?ii cu p?duri
?i insulele-n mare?

Vrei poate-n fapt? s? ar??i
Dreptate ?i t?rie?
?i-a? da p?mntul n buc??i
S?-l faci mp?r??ie.

?i dau catarg lng? catarg,
O?tiri spre a str?bate
P?mntu-n lung ?i marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…

?i pentru cine vrei s? mori?
ntoarce-te, te-ndreapt?
Spre-acel p?mnt r?t?citor
?i vezi ce te a?teapt?.

*

n locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
?i, ca ?i-n ziua cea de ieri,
Lumina ?i-o revars?.

C?ci este sara-n asfin?it
?i noaptea o s?-nceap?;
R?sare luna lini?tit
?i tremurnd din ap?.

?i mple cu-ale ei scntei
C?r?rile din crnguri.
Sub ?irul lung de mndri tei
?edeau doi tineri singuri

- O, las?-mi capul meu pe sn,
Iubito, s? se culce
Sub raza ochiului senin
?i negr?it de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gndirile str?bate-mi,
Revars? lini?te de veci
Pe noaptea mea de patimi.

?i de asupra mea r?mi
Durerea mea de-o curm?,
C?ci e?ti iubirea mea de-nti
?i visul meu din urm?.

Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fa??;
Abia un bra? pe gt i-a pus
?i ea l-a prins n bra?e…

Miroase florile-argintii
?i cad, o dulce ploaie,
Pe cre?tetele-a doi copii
Cu plete lungi, b?laie.

Ea, mb?tat? de amor,
Ridic? ochii. Vede
Luceaf?rul. ?i-nceti?or
Dorin?ele-i ncrede

- Cobori n jos, luceaf?r blnd,
Alunecnd pe-o raz?,
P?trunde-n codru ?i n gnd,
Norocu-mi lumineaz?!

El tremur? ca alte d??i
n codri ?i pe dealuri,
C?l?uzind singur?t??i
De mi?c?toare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
n m?ri din tot naltul
- Ce-?i pas? ?ie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Tr?ind n cercul vostru strmt
Norocul v? petrece,
Ci eu n lumea mea m? simt
Nemuritor ?i rece.

Etichete: , ,

Eminescu

Etichete: ,

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X